ironman703 zell carouselimage 1600x980 1

Sunt sigur ca majoritatea triatlonistilor viseaza sa participe macar o data in cadrul unei competitii care poarta sigla oficiala IRONMAN.

Eu ma numar printre pasionatii de triatlon c11907193_10207321797473030_41640471285321229_nare visa sa ajunga sa participe in cadrul unui eveniment marca IORNMAN 70.3, sens in care, in toamna anului 2014, impreuna cu o serie de prieteni, mare parte din ei triatlonisti, am decis sa ne inscriem in grup la IRONMAN 70.3 – ZELL AM SEE – KAPRUN, care gazduia in acelasi weekend si campionatul mondial pentru aceasta categorie.

Logica a fost sa ne putem bucura de un traseu de vis realizat in alpii austrieci, in cadrul unei competitii organizate la cele mai inalte standarde, iar a doua zi sa sustinem elitele trialonului mondial, printre care Jan Frodeno (campion olimpic in 2008, locul 3 la IRONMAN Kona 2014 si Campion European IRONMAN 2015), Sebastian Kienle (dublu campion mondial IRONMAN 70.3 si campion mondial IRONMAM 2014) sau Francisco Javier Gómez Noya (de 7 ori castigator al campionatului anual de triatlon ITU si campion mondial IRONMAN 70.3 – 2014) si multi altii.

Spiritul de competitie se simtea peste tot, asa ca a fost o experienta extraordinata sa ma bucur de toate activitatile planificate de organizatori, inclusiv parada natiunilor, unde am fost prezenti in numar mare, si stau alaturi de atleti din toata lumea pentru mai multe zile.

Ce e drept, spiritul nu a fost intretinut doar de atleti dar mai ales de localnici, care au fost cat se poate de sustinatori, in acest sens, s-a putut observa cultura sportiva a acestora.

11951302_877817078920926_5966078491859823674_nDupa un an cu multe rezultate bune, ma simteam pregatit si aveam ca obiectiv sa incerc sa ma plasez in primii 10% din concurenti. Siguranta mea se datora si unor ultime antrenamente foarte bune, impartite astfel:

– la inot alaturi de Bogdan Ionita;

– alergare alaturi de Larga Stelian si Rezvan Ene;

– de la ciclism alaturi de Dan Andrei si Ilie Razvan (mentorul meu in materie de ciclism).

Eram atat de sigur ca voi face o cursa buna, incat nici raceala dinaintea concursului nu m-a demoralizat, mai ales ca zilele dinaintea concursului le-am petrecut in Zell am See, unde am putut studia traseele pentru cele 3 probe.

Ziua concursului a inceput foarte devreme, la 4.30 m-am trezit, alaturi de Dan Andrei, pentru ca noi urma sa avem startul la ora 6.30, primii din concurs, asa ca trebuia sa ne miscam repede.

Atmosfera dinaintea de stratul concursului a fost extraordinata, nu doar datorita numarului impresionant de sportivi dar mai ales datorita sustinatorilor, care de la prima ora erau prezenti in numar mare.

La momentul startului, soarele inca nu trecuse de muntii din jurul lacului asa ca vederea in apa era relativ intunecata, dar balizele erau suficient de mari si suficient de dese pentru a se observa cu usurinta. Am reusit un timp de 34:30 pe o distanta de aprox 2 km, cel mai bun timp al sezonului pentru mine.

Tranzitia la asemenea tip de evenimente este destul de lunga, asa ca trebuie sa stii dinainte ca vei pierde mult timp pana vei incepe urmatoarea proba.

Traseul de ciclism era unul tehnic, cu multe ruperi de ritm si cu o urcare solicitanta de 14 km.

Primii 20 de km erau foarte rapizi, am avut o viteza de aprox 38 km/h, fara sa trag foarte tare, stiind ca urmeaza o portiune dificila, mai ales ca urcarea va avea loc pe o bicicleta de contra timp.

Dupa primii km de urcare am simtit ce inseamna o cursa la cel mai inalt nivel, cand au inceput sa ma depaseasca nu doar competitorii care au inceput in acelasi timp cu mine, dar si alti competitori care au inceput la distante de 10-15 minute, e clar ca trebuie sa evoluez din acest punct de vedere, mai ales ca ultimii 2 km au fost parcursi pe o panta cu inclinare de 14-16%.

Restul traseului de bicicleta a fost relativ rapid, dar cu o serie de ruperi de ritm care au supus picioarele la o presiune destul de mare, dar am reusit sa parcurg cei 90 de km cu o viteze medie de 32 km/h, multumitor la nivelul in care ma aflu.

Ce era mai greu a trecut cu bine si urma sa incep proba mea favorita, alergarea.

Dupa primii 3 km imi intrasem in ritm, doar ca ceva nu functiona cum trebuie, incepusem sa am crampe la stomac, iar cu fiecare pas, crampele erau din ce in ce mai mari. Inevitabil a trebuit sa ma opresc in diverse ocazii si sa incerc sa mananc ceva sau sa ma hidratez in dorinta de a scapa de crampele insuportabile.

Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa sufar din aceasta cauza, dar am auzit alti prieteni de ai mei care au patit acelasi lucru si este greu de stabilit care ar fi motivul.

Mai mult, din cauza excesului de apa pe care am turnat-o pe mine pentru a ma racori, mi-am udat adiasii, o greseala de amator, asa ca m-am ales cu gauri in cateva degete de la picioare, ceea ce au facut alergarea sa devina un cosmar.

Am finalizat cursa in 5 ore si 23 de minute si m-am clasat pe locul 53 la categorie.

Cu toate ca inainte de cursa imi doream o pozitionare in primii 10%, simteam ca pot mai mult, asa ca un rezultat mai aproape de 5 ore m-ar fi multumit.

Din orice cursa trebuie invatata o lectie, astfel incat la urmatoarea competitie sa poti sa eviti greselile pe care le-ai facut anterior.

In urma acestei competitii am tras concluzia ca poate ar trebui sa am hrana solida la proba de bicicleta pe care sa o consum in primii km, astfel incat stomacul sa aibe ce sa digere in afara de gelurile energizante, este o posibila cauza a crampelor care m-au lasat la cateva ore de la finalizarea cursei, in amiaza zilei respective.

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>