11217965_1639164572966976_269076803780683243_n

Unul din citatele in care eu cred cu adevarat este – „Excelenta in orice activitatea poate fi indeplinita doar cand exista o armonie intre ambitia de a castiga, dorinta de a reusi si determinarea de a-ti atinge potentialul maxim.”

Este usor sa sustii ca te poti regasi in anumite citate, dar in cazul meu, povestea participarii la proba de Half Ironman din cadrul competitiei X-MAN Oradea este exemplul determinarii de a reusi un rezultat cat mai bun, desi toate sansele erau de a nu termina competitia, in timp ce sansele de a realiza un rezultat bun erau minime.

Dupa o pregatire de iarna foarte buna, dar care nu a fost lipsita de incidente (in luna ianuarie mi-am dislocat umarul intr-un accident cu snowboard-ul), inceputul sezonului de triatlon a fost promitator. Eram bine pregatit pentru proba de alergare, iar dupa ultimele competitii de alergat in cadrul carora am avut rezultate promitatoare, loc 1 la proba de 10,5 km (10 km – 36:30) in cadrul Maratonului Regal, iar in cadrul Semimaratonului Bucureti am alergat cu un timp de o ora si 20 de minute, eram foarte sigur pe propriile forte, iar la ciclism ma descurcam considerabil mai bine fata de anul precedent.

Astfel, am reusit sa ma pozitionez pe locul 1 al categoriei de varsta in cadrul primelor 3 triatloane de la inceput de sezon, iar varful de forma era din ce in ce mai aproape. Pentru a ajunge in forma fizica optima pentru proba de Half Ironman am participat la proba de sprint in cadrul triatlonului off road de la Mogosoaia, o competitie frumoasa dar foarte rapida, exact ce aveam nevoie.

“Things never turn out as planned…. dupa un inot decent si o proba de bicicleta foarte rapida, am intrat foarte rapid in proba de alergare, unde la acel moment eram al doilea din concurs si incercam sa ma apropii cat de mult cu putinta de cel care se afla pe locul 1, bineinteles ca era Alex Diaconu, dar din prea multa graba si o doza foarte mare de neatentie am calcat unde nu ar fi trebuit, iar intr-o fractiune de secunda am simtit cum totul se naruie, intrucat am realizat ca tocmai am facut o entorsa la glezna piciorului drept.

Verdictul doctorilor de la spitalul Elias a fost franc – entorsa de gradul II, ceea ce presupune repaus minim 3 sapatamani cu glezna imobilizata.

Norocul meu a fost sa am parte de foarte multa sustinere si ajutor din partea numarului foarte mare de prieteni care impartasim o pasiunea comuna – sportul. Prin ei (Alex Molnar Diaconu si Tanase Vlad), am reusit sa intru in legatura cu doctorul Vasile Osean, care a reusit sa imi repare glezna in timp record pentru a reusi sa particip in cadrul competitiei de la Oradea, ba chiar am primit o orteza extraordinara de la Stelian Larga, un atlet cu foarte mult potential, care sa imi tina glezna cat mai imobilizata in timpul celor 90 km de bicicleta si a celor 21 km de alergat.

Primii km dupa accident am reusit sa ii alerg in seara dinainte competititei, pentru a ma asigura ca sunt in starea sa alerg cativa km, in ideea ca daca pot alerga 5 km, pot sa alerg si 21 de km, dar recuperarea nu era completa, simteam o incomoditate in miscare, asa ca starea de liniste dinaintea furtunii s-a spulberat foarte repede, fiind inlocuita cu o doza de stres.

Dimineata eram surprinzator de calm si de motivat, fiind convins ca daca am ajuns la linia de start cu siguranta voi ajunge la linia de finish. Inotul a inceput tare, primii luand un avans considerabil dupa primele minute, dar eu nu puteam sa inot la capacitate maxima pentru ca nu imi puteam folosi picioarele, asa ca am pierdut minute bune fata de ceilalti competitori, dar eram impacat cu situatia.

Tranzitia a fost de asemena lenta, fiind foarte atent cum si unde calc, fara sa risc vreun pas gresit.

Proba de bicicleta a inceput foarte tare, iar din primii km am depasit mai multi competitori. Fiind constient ca nu voi avea o proba de alergat prea grozava, am continuat sa trag tare pe tot parcursul probei de ciclism, ceea ce a avut ca rezultat un timp cu 19 minute mai bun fata de anul precedent.DSC_5515

Am ajuns in tranzitie printre primii, ceea ce m-a surprins, dar iar am pierdut minute valoroase, pentru a imi fixa orteza pe glezna, astfel incat sa nu risc vreun eveniment neplacut.

Dupa primii km de alergare am fost surprins ca nu am nicio durere si ca depasesc competitorii unul cate unul, dar cea mai mare frica era ca glezna va ceda spre finalul cursei si voi fi obligat sa termin proba intr-un picior.

Desi timpul in care am terminat alergarea este departe de ceea ce as mi-as fi dorit, am reusit sa scot al treilea timp din concurs la proba de alergare si am reusit sa ma pozitionez pe locul al 6 – lea la categoria Open National cu un timp de 4 ore si 47 de minute (Personal Best).

Cu toate ca toate sansele erau impotriva mea, nu am incetat sa cred in propriile forte si am reusit sa ma recuperez foarte repede dupa o accidentare urata si sa scot un rezultat nesperat de bun.

Eram cat se poate de optimist pentru ca aveam sa ma recuperez si sa ajung intr-o forma fizica optima pentru TRANSFIER.

 

PS: Din aceasta cursa am inteles ca forta cea mai mare de care pe care o avem nu este, nici pe departe, cea fizica ci este cea psihica. Taria de a depasi momentele dificile si de a reusi sa revii cand nimeni nu iti dadea vreo sansa este intradevar o forta extraordinara, pe care cu totii o avem si de care trebuie sa ne folosim.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>